momente...

cum se numeste starea aceea in care parca nu poti,parca nimic din tine nu te asculta,plangi dar ai vrea sa razi, vorbesti dar nu te gandesti la ceea ce spui, starea in care ai senzatia ca atingi pamantul dar tu defapt esti departe de tot ce inseamna "acum,aici" parca tu esti departe de tine?


sunt momente in care nu ma recunosc,in care poate nu ma cunosc
nu stiu ce vreau,nu stiu cum vreau....nu stiu ce vrei,nu stiu cum vrei
te vreau aici...dar nu acum
nu te mai intereseaza,nu?a fost frumos...prea frumos!nu o sa te uit...din pacate

...maine vine iar...

nimic nu se termina cu azi...nimic nu se limiteaza la o singura zi,ora...secunda.

timpul trece prin noi,cu noi sau...pe langa noi.

oamenii traiesc cu noi,langa noi sau departe de noi...ne cunosc,urmeaza sa ne cunoasca sau nu au nicio tangenta cu noi.

viata e o insiruire de evenimente,lungi,multe,intense,pline de semnificatii, daunatoare, memorabile, schimbatoare...sau pur si simplu banale!

noi trecem prin ore ca prin vise,trecem fara sa ne gandim la ce se poate intampla,fara sa fim constienti ca orice secunda ne poate schimba.

lucrurile ce ne plac trec asa de repede...parca nici n`au fost.nu le tinem minte,nu le dam importanta,nu le socotim importante.

dar...ni se intampla atatea lucruri care ne afecteaza,care ne marcheaza.de ele de ce nu putem trece asa usor?de ce consideram lumea terminata de o singura lovitura?

...maine vine iar...atat pentru bune cat si pentru rele...

...si....tot raul spre bine!nimic nu se intampla degeaba!

viciu...

m`ai transformat intr`un dependent. te`ai transformat in tot.ai fost peste tot.ai fost pentru tot. stiai tot,simteai tot.

pentru tine eram nimic.nu ma cunosteai,nu ma simteai,nu ma vedeai.

prin tine vedeam,prin tine gandeam...prin tine eram eu!

mergeam impreuna pe strada,tu straluceai,eu,desi in lumina ta,eram nimic
vorbeai cu mine,te ascultam,sorbeam orice cuvant...vorbeam cu tine,nu simteai nici macar o soapta,erai departe.
zambeai,zambeam...plangeai,plangeam...traiai,traiam.
erai tu,eram tu!

incep sa te urasc! pentru ca m`ai umplut de vicii...fumez clipe ca si cum as fuma sentimente...beau vise ca si cum as bea sperante...inhalez momente ca si cum as inhala zambete

necesar sufletului...

ce ai vrea tu pentru sufletul tau?lucrurile vin...si trec. zilele vin si trec...oamenii se schimba, dar sufletul nu are posibilitate de upgrade,nu are antivirus. functioneaza singur pentru un sistem intreg. poate fi imbunatatit dar...de cele mai multe ori, orice anexa este prea putin pentru ce poarta cu el...pentru atatea formatari inutile.

deseori...oamenii se schimba...incearca sa se adapteze lumii...sufletul se muleaza dupa aceasta incercare...dar placa de baza ramane aceeasi. si cateodata,isi face simtita prezenta,se manifesta exact asa cum facea cand era "in tinerete"...

are nevoie de un alint...cere un umar pe care sa planga...viseaza la o golire totala...la uitare...
dar nu indrazneste sa ceara...pentru ca....s`ar rani singur...profund...

de ce oamenii au grija de atatea lucruri mici si uita de existenta sufletului?
de ce nu ne ascultam niciodata pe noi?
de ce ni se pare normal sa ne schimbam pentru lume?...atunci cand putem sa schimbam lumea prin ceea ce suntem?...suntem lasi...ne ascundem tot mai tare, odata cu vremea...

si uite asa...ne trezim intr`o zi...si ne intrebam: cine suntem de fapt?
cautam ceva pentru noi...dar niciodata nu facem ceva pentru a gasi...

sufletul e slab,nu are voce,nu se vede...dar cu singuranta se simte ,daca ii este permis.
tu il simti?simti cum vrea sa iasa?simti cum se simte invadat de nimicuri?

trebuie DOI pentru un tango...

"trebuie doi pentru un tango"...propozitie simpla...cuvinte putzine...aparent goale...alaturate fara sens... dar sunt oameni care nu stiu k pentru un tango trebuie 2...care nu simt ritmul dansului cu sufletul...care au corpul lipit de cel al perechii sale...dar sufletul rataceste pe drumuri pustii...

nu`i poti cere partenerului sa simta melodia pentru doi...nu poti avea pretentia sa conduca doua trupuri...nu e de datoria lui sa miste doua perechi de picioare...

tangoul implica trup,minte,suflet,comuniune...

multi invata pasii de dans...ii respecta...dar cati ii simt?...la inceput...sufletul este dedicat fiecare miscari...dar apoi...ce se intampla?... totul devine mecanism!...picioarele s misca simultan...trupurile raman lipite...se unduiesc incet...un suflet vibreaza...celalalt zboara. cauta o alta lume...

tocurile se aud,bataile inimii se simt...dar sclipirea din ochi vine doar dintr`o parte...trupul simte caldura...dar nu raspunde la fel...

ce se intampla?ce nu e bine?...nu poti minti ca totul e bine...totul,de fapt, e ca o ploaie cu picuri mari si reci...care speri sa se termine...ca sa fiti din nou DOI!...

un tango...nu s imparte...nu e fizic...nu se invata...ci se simte...in DOI...

alone...

nu estista romantici mai mari decat cei care nu au pe nimeni cu care sa fie romantici. Abia cand ne aflam in strafundurile singuratatii,nederanjati de munca sau prieteni,suntem in pozitia de a intelege natura si necesitatea dragostei. Doar dupa un weekend in care telefonul nu s`a "agitat", in care fiecare masa a fost scoasa din conserva si consumata in prezenta neconsolatoare a unui crainic cu voce grava de la BBC- c schiteaza obiceiurile de imperechere ale antilopei keyene- putem aprecia de ce Platon a declarat ca un barbat lipsit de dragoste e ca o creatura ramasa cu numai jumatate din membre.

dar...viata unui fluture cum e?

viata ne este data...nu o cerem...o primim...trebuie sa stim sa avem grija d ea...aceeasi grija cu care este shlefuit diamantul...aceeasi grija cu care mamele isi strang la piept copii... nestemate ale vietii...

noi...oamenii...traim...avem timp sa copilarim...sa ne maturizam sau sa ne prelungim copilaria... dar...ce sa spunem despre fluturi?...
ei doar infloresc si mor... ca un ghiocel timpuriu... care straluceste prin frumusete... si moare ca si cum nu ar fi fost... el...spre deosebire de noi,oameni in 2 picioare, stie sa profite...copilareste,se maturizeaza si moare in aceeasi zi...nu are timp de lacrimi...nu are timp pentru grijile zilei de maine...are timp doar pentru ACUM!...

si totusi...noi de ce ne complicam?