viciu...

m`ai transformat intr`un dependent. te`ai transformat in tot.ai fost peste tot.ai fost pentru tot. stiai tot,simteai tot.

pentru tine eram nimic.nu ma cunosteai,nu ma simteai,nu ma vedeai.

prin tine vedeam,prin tine gandeam...prin tine eram eu!

mergeam impreuna pe strada,tu straluceai,eu,desi in lumina ta,eram nimic
vorbeai cu mine,te ascultam,sorbeam orice cuvant...vorbeam cu tine,nu simteai nici macar o soapta,erai departe.
zambeai,zambeam...plangeai,plangeam...traiai,traiam.
erai tu,eram tu!

incep sa te urasc! pentru ca m`ai umplut de vicii...fumez clipe ca si cum as fuma sentimente...beau vise ca si cum as bea sperante...inhalez momente ca si cum as inhala zambete

necesar sufletului...

ce ai vrea tu pentru sufletul tau?lucrurile vin...si trec. zilele vin si trec...oamenii se schimba, dar sufletul nu are posibilitate de upgrade,nu are antivirus. functioneaza singur pentru un sistem intreg. poate fi imbunatatit dar...de cele mai multe ori, orice anexa este prea putin pentru ce poarta cu el...pentru atatea formatari inutile.

deseori...oamenii se schimba...incearca sa se adapteze lumii...sufletul se muleaza dupa aceasta incercare...dar placa de baza ramane aceeasi. si cateodata,isi face simtita prezenta,se manifesta exact asa cum facea cand era "in tinerete"...

are nevoie de un alint...cere un umar pe care sa planga...viseaza la o golire totala...la uitare...
dar nu indrazneste sa ceara...pentru ca....s`ar rani singur...profund...

de ce oamenii au grija de atatea lucruri mici si uita de existenta sufletului?
de ce nu ne ascultam niciodata pe noi?
de ce ni se pare normal sa ne schimbam pentru lume?...atunci cand putem sa schimbam lumea prin ceea ce suntem?...suntem lasi...ne ascundem tot mai tare, odata cu vremea...

si uite asa...ne trezim intr`o zi...si ne intrebam: cine suntem de fapt?
cautam ceva pentru noi...dar niciodata nu facem ceva pentru a gasi...

sufletul e slab,nu are voce,nu se vede...dar cu singuranta se simte ,daca ii este permis.
tu il simti?simti cum vrea sa iasa?simti cum se simte invadat de nimicuri?

trebuie DOI pentru un tango...

"trebuie doi pentru un tango"...propozitie simpla...cuvinte putzine...aparent goale...alaturate fara sens... dar sunt oameni care nu stiu k pentru un tango trebuie 2...care nu simt ritmul dansului cu sufletul...care au corpul lipit de cel al perechii sale...dar sufletul rataceste pe drumuri pustii...

nu`i poti cere partenerului sa simta melodia pentru doi...nu poti avea pretentia sa conduca doua trupuri...nu e de datoria lui sa miste doua perechi de picioare...

tangoul implica trup,minte,suflet,comuniune...

multi invata pasii de dans...ii respecta...dar cati ii simt?...la inceput...sufletul este dedicat fiecare miscari...dar apoi...ce se intampla?... totul devine mecanism!...picioarele s misca simultan...trupurile raman lipite...se unduiesc incet...un suflet vibreaza...celalalt zboara. cauta o alta lume...

tocurile se aud,bataile inimii se simt...dar sclipirea din ochi vine doar dintr`o parte...trupul simte caldura...dar nu raspunde la fel...

ce se intampla?ce nu e bine?...nu poti minti ca totul e bine...totul,de fapt, e ca o ploaie cu picuri mari si reci...care speri sa se termine...ca sa fiti din nou DOI!...

un tango...nu s imparte...nu e fizic...nu se invata...ci se simte...in DOI...

alone...

nu estista romantici mai mari decat cei care nu au pe nimeni cu care sa fie romantici. Abia cand ne aflam in strafundurile singuratatii,nederanjati de munca sau prieteni,suntem in pozitia de a intelege natura si necesitatea dragostei. Doar dupa un weekend in care telefonul nu s`a "agitat", in care fiecare masa a fost scoasa din conserva si consumata in prezenta neconsolatoare a unui crainic cu voce grava de la BBC- c schiteaza obiceiurile de imperechere ale antilopei keyene- putem aprecia de ce Platon a declarat ca un barbat lipsit de dragoste e ca o creatura ramasa cu numai jumatate din membre.

dar...viata unui fluture cum e?

viata ne este data...nu o cerem...o primim...trebuie sa stim sa avem grija d ea...aceeasi grija cu care este shlefuit diamantul...aceeasi grija cu care mamele isi strang la piept copii... nestemate ale vietii...

noi...oamenii...traim...avem timp sa copilarim...sa ne maturizam sau sa ne prelungim copilaria... dar...ce sa spunem despre fluturi?...
ei doar infloresc si mor... ca un ghiocel timpuriu... care straluceste prin frumusete... si moare ca si cum nu ar fi fost... el...spre deosebire de noi,oameni in 2 picioare, stie sa profite...copilareste,se maturizeaza si moare in aceeasi zi...nu are timp de lacrimi...nu are timp pentru grijile zilei de maine...are timp doar pentru ACUM!...

si totusi...noi de ce ne complicam?

doar o fiintza...

citesc blogul tau...da,al tau...tipu` la care nu`i puteam retzine numele simplu in clasa I...cel cu care am imaprtzit o banca in cativa ani buni de scoala...baietzelu` cuminte...cu multe in cap....
si...citind...descoperind cuvinetele unul cate unul...realizez ca nu esti tocmai tu...cel cu care petrec 7 ore la scoala... incerc sa t regasesc in mulajul p care mi`l creasem despre tine...dar...nu incapi...nu ai aceeasi forma... te stiam realist... acum...te vad visator... t vedeam drept un "berbec"...acum imi semeni din c in c mai mult cu o iguana...frumoasa,tacuta,cu okii ageri si mintea limpede...care studiaza miscari,situatii...dar, la c concluzie ajunge?

oare...tu ma cunosti?
eu...nu te cunosc...mi t descoperi zilnic...dar parca esti la fel...esti ciudat!...recunosc...in sensul bun al cuvantului....da,"ciudat" are si un sens bun.

scrii mult...aberezi cateodata...dar nu te saturi...
nu ma apuc sa t descriu...ci pur si simplu incerc sa ma exprim p limba ta...scrisa...

ma baiatule,o sa ajungi cineva!

mi`e dor...

oare exista oameni carora nu le e dor?... dor de o perioada a vietzii...dor de o persoana...dor d prietenii din fata blocului... dor d o imbratzisare sincera... dor d un zambet de copil... dor d o plimbare... dor de o vorba spusa din suflet... dor d un umar pe care sa poti plange... dor d o strangere de mana care sa iti dea siguranta... dor d o lacrima... dor d un oftat... dor d ceea ce te`a facut odata sa t simti om!

exista oameni care nu stiu c e doru`?... care ignora zilele dinainte zilei de astazi?...

cateodata mi`as dori sa nu stiu ce e aceea amintire... sa ma uit numai spre inainte... dar ma gandesc ca ceea c sunt acum e datorita intamplarilor...multe.mici.neinsemnate.

dar...mi`e dor sa`mi fie dor...

fata...trezeste`te!

fato,revino`ti! intoarce`te pe pamant!...
sunt fata...ma bucur d asta:x...dar...ma intreb...de ce sunt fetele asa facute?de ce viseaza mai mult decat le permite legea?aa...si nici nu primesc puncte de penalizare pt asta...dar,in schimb, primesc lovituri direct in suflet...elanul li s taie,rana e deschisa...mai vine o lovitura,o imbrancitura....si uite asa fetele se maturizeaza,se imbarbateaza si merg mai departe...trec peste jigniri,batai de joc cu zambetul larg,nesincer si inselator...radiaza pentru lume,plang pentru ele.

cuvinte frumoase,mangaieri simple,priviri pe cat d scurte,pe atat de cuprinzatoare,imbratisari... si multe dintre noi isi scriu propria poveste...asa cum o viseaza.

fetelor,visati!
zburati!
credeti intr`o lume colorata!
niciodata nu stii daca povestea ta isi asteapta protagonista undeva aici...sau asteapta doar sa fie scrisa....

dar...invata din lectiile zilnice,ia notite,nu astepta sesiunea pt a fi nevoita sa le inveti pe toate odata!

nimic.

eu...nu inteleg multe...de fapt...nici nu vreau sa inteleg multe...de ce sa imi complic viata cu nimicuri?...si totusi...viata e facuta din nimicuri...fiecare zi incepe si s termina cu nimicuri...farmecul unei priviri e considerat un nimic...dar...inseamna deseori totul...
cateodata...ma simt ca un nimic...dar poate acest nimic e totul pentru cineva...
uneori...fac lucruri de care sunt mandra...dar pt cei de langa mine e doar un nimic trecut cu vederea...
cu cat incerc sa ma feresc d detalii...ma afund tot mai tare in ele... ce ne atrage asa d tare spre o lume complicata?

_______orice nimic este un detaliu ce ne completeaza lumea_______