miercuri, 12 martie 2008

dar...viata unui fluture cum e?


viata ne este data...nu o cerem...o primim...trebuie sa stim sa avem grija d ea...aceeasi grija cu care este shlefuit diamantul...aceeasi grija cu care mamele isi strang la piept copii... nestemate ale vietii...

noi...oamenii...traim...avem timp sa copilarim...sa ne maturizam sau sa ne prelungim copilaria... dar...ce sa spunem despre fluturi?...
ei doar infloresc si mor... ca un ghiocel timpuriu... care straluceste prin frumusete... si moare ca si cum nu ar fi fost... el...spre deosebire de noi,oameni in 2 picioare, stie sa profite...copilareste,se maturizeaza si moare in aceeasi zi...nu are timp de lacrimi...nu are timp pentru grijile zilei de maine...are timp doar pentru ACUM!...

si totusi...noi de ce ne complicam?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Comparatia dintre oameni si fluturi e ste inadecvata. Fluturele in post-ul tau nu reprezinta decat insecta in sine. Nu ai scris despre el intr-un mod simbolic. Cum am spus mai sus, comparatia este eronata. Ai spus:"[fluturele] nu are timp de lacrimi...nu are timp pentru grijile zilei". Fluturele nu are astfel de sentimente. Ai asociat sentimente specifice umane unei insecte conduse de instinct. Inteleg ca ai folosit personificarea dar nu consider ca un fluture ar fi un model pentru cineva. Ceea ce inteleg eu din acest post este o aspiratie (imposibila) catre ceva mai bun, o viata lipsita de griji. Si totusi... sa raspund la intrebarea pe care ai pus-o: oamenii au un nivel superior de organizare. Oamenii au fel si fel de sentimente controlabile dar si incontrolabile. Oamenii nu actioneaza instinctiv (tot timpul) ci rational. Complicatii apar mereu, conflictele interumane sunt din cauza naturii omului. Ar mai fi multe de spus dar consider ca 'i've made my point' doua puncte paranteza.